consiliervacante.ro

Am vazut Famagusta, “Orasul-fantoma” (« Ghost Town »), doar din departare, de la bordul unui vas de croaziera, caci eram dincolo de faimoasa « linie verde » ce desparte Ciprul de Sud de cel de nord, aflat sub ocupatie turceasca.

Daca supranumele pe care si l-a capatat te duce cu gandul la o alta dimensiune, in care spirite venite din alta lume bantuie pe strazi, buimace, esti departe de adevar. Orasul cipriot Famagusta (Ammochostos, pe numele sau grecesc), situat in golful cuprins intre Cape Greco si Cape Elaia, este bantuit doar de propria lui glorie. E ciudat cum te poate fascina un oras in care nici macar n-ai pus piciorul, in care n-ai adulmecat aerul si pe care l-ai vazut doar cu ochii mintii. Si totusi, ne-a fascinat. Nu atat orasul, cat povestea lui.

Din Ciprul de Sud, Famagusta se vede doar de pe mare, iar vasele nu se pot apropia prea mult de tarm. In schimb, din Ciprul de Nord se poate trece linia verde si se poate ajunge in Famagusta fie cu cursele regulate, fie cu masina inchiriata.

Acum treizeci si ceva de ani, mai exact pana la invazia turceasca din 1974, Famagusta era nu doar destinatia turistica nr. 1 din Cipru, ci si una dintre cele mai cosmopolite statiuni din intregul Orient Mijlociu, avand 16 kilometri de plaje cu nisip fin. Populara printre cei bogati si celebri, precum Liz Taylor, Richard Burton, Raquel Welch si Brigitte Bardot, Famagusta se mandrea cu hoteluri elegante, o promenada cocheta si restaurante de lux.  Vestigiile istorice, in special spectaculoasele ruine ale cetatii antice Salamina si turnul lui Othello (care se spune ca l-ar fi inspirat pe Shakespeare) adaugau o dimensiune istorica pitorescului Famagusta. Din Salamina, cetatea intemeiata in sec. XI, au mai ramas astazi, infruntand veacurile, doar ruinele maretului amfiteatru, baile romane si mormintele regale.

Numele Famagusta inseamna, in traducere “ingropat in nisip”.  Orasul are o istorie fascinanta: fondat in anul 300 i.H. de catre regele Ptolemeu, sub denumirea Arsinoe, Famagusta a ramas o buna bucata de vreme o modesta asezare pescareasca, devenita ulterior port.  La caderea orasului Akkra din Palestina, in sex. XIII, exodul refugiatilor crestini care au inceput sa dezvolte comertul maritim l-a transformat intr-unul dintre cele mai prospere orase ale vremii.  Cucerit apoi de genovezi si venetieni, orasul a cazut sub ocupatie turceasca in 1571, iar apoi a devenit colonie britanica.

In august 1974, in timp conflictului turco-cipriot, Famagusta a fost bombardata si luata cu asalt de armata turca, care a intrat cu tancurile in oras. De frica unui masacru, civilii au fost evacuati in graba si siliti sa-si lase toate lucrurile in case,cu convingerea ca se vor intoarce curand. Dupa ce armata turca a luat in stapanire zona, nu a mai permis insa civililor sa se intoarca, iar refugiatii au fost nevoiti sa ia totul de la zero in  Ciprul  de Sud, in Paralimni, Deryneia sau Larnaca, renuntand la agoniseala de o viata. Au ramas in urma case si hoteluri complet mobilate  magazine, banci, scoli si spitale. O parte din oras a ramas inchis cu garduri de sarma pana astazi, fiind permis doar accesul personalului ONU.

Un jurnalist suedez, Jan-Olof Bengtsson a reusit, abia trei ani mai tarziu, sa faca un reportaj in Famagusta, numind pentru prima data orasul “The Ghost Town”, nume pe care si l-a pastrat pana astazi.  Famagusta nu mai figureaza pe harta Ciprului ca asezare, cu toate ca inca are  pana si un primar, ce-i drept, in exil, in persoana lui Alexis Galanos. Cat despre Famagusta ca destinatie turistica, nici nu poate fi vorba.

Astazi, Famagusta este un oras inchis, bantuit doar de propria sa istorie. Tencuiala se cojeste de pe zidurile cladirilor, la geamurile sparte ale cladirilor se zbat, in bataia vantului, bucati din fostele perdele si draperii rupte. Pe drumurile candva pline de masini, acum cresc balarii. Tufe verzi se inghesuie pe acoperisul multor blocuri. Masini abandonate sunt mancate de rugina in parcari, iar broastele testoase au luat in stapanire plajele altadata pline de viata. Pare un tablou desprins din « Marile sperante», in care domnisoara Havisham isi astepta dupa ani mirele in rochia de mireasa mancata de molii... O perla a Orientului de altadata se ingroapa pe zi ce trece in nisip, urmandu-si parca destinul harazit de cel ce i-a dat numele.

Famagusta a ramas zeci de ani in amortire, un oras-tampon in care cipriotii greci nu pot sa intoarca, iar turcii nu vor sa locuiasca. Un oras care e inca si dupa atatia ani o rana deschisa si sangeranda, caci anii scursi de atunci n-au reusit sa vindece si sa aduca uitarea…

Viata a inceput parca sa renasca, timid, intr-o suburbie a Famagustei, numita Maraş in turca sau Varosha in greaca. Aici exista una dintre cele mai mari universitati din Cipru, s-au deschis cafenele, restaurante si magazine, ba chiar au fost puse si cateva umbrele de plaja. Nimic nu mai seamana insa cu ceea ce a fost odata, caci poti cel mult savura o cafea turceasca si o baklava in Namik Kemal Piazza.