consiliervacante.ro

La capatul strazii principale, impozantul castel din Heidelberg, cocotat pe dealul numit Königsstuhl („Tronul Regelui”), la circa 70 de metri inaltime deasupra raului Neckar, apare in toata maretia sa.

Drumul pietruit care urca spre castel ii pune la grea incercare pe cei care si-au neglijat exercitiile fizice in ultima vreme, asa ca cei mai multi turisti se opresc din timp in timp sa-si traga rasuflarea dupa ce s-au lupta cu mai mult de 300 de trepte. Exista insa si varianta mai comoda, cu funicularul (Bergbahn), care pleaca din Kornmarkt. (un bilet combinat, ce include transportul cu trenuletul, biletul de intrare in curtea interioara a castelului, accesul in Muzeul Farmaciei si in pivnita de vinuri costa 5 euro sau este gratuit, cu Heidelberg card). Funicularul functioneaza inca din anul 1890 si parcurge o distanta de 1,5 km, fiind cea mai lunga ruta parcursa de un funicular in Germania. Desi castelul poate fi explorat si pe cont propriu, eventual cu un audio guide care se poate inchiria la intrare, un tur ghidat este infinit mai special, caci ar fi pacat sa nu afli de la ghid fabuloasele legende care s-au tesut in jurul castelului, in cei 700 de ani ai existentei sale. Turul este disponibil doar in limbile engleza si germana.

Maiestuoasele ruine rosiatice ale castelului, rasarite din muschi si iedera ii dau o aura de poveste. Castelul, construit initial ca o fortareata, in jurul anului 1300, a devenit, cateva secole mai tarziu, simbolul puterii feudale a principilor electori ai Palatinatului si resedinta regala. Castelul cuprinde de fapt un ansamblu de mai multe cladiri si anexe, aproape fiecare aripa a castelului avand o personalitate distincta, fiind construita de un alt principe. Cea mai veche este aripa Ruprecht (construita de cel ce avea sa devina primul rege grman, Ruprecht al III-lea), cea cu  cele mai elaborate decoratiuni in stil renascentist este aripa Ottoheinrich, iar cea mai bine conservata este aripa Friedrich, pe a carei fatada sunt insirate statuile principilor electori – o adevarata galerie de portrete istorice.

Gradinile castelului nu mai au splendoarea de odinioara, cand erau considerate „cea de-a opta minune a lumii”, insa Marea Grota si iazul strajuit de impozanta statuie numita „Tatal Rin” este un loc ideal de plimbare sau reculegere. Accesul in gradini este gratuit. Privelistea care se deschide de pe terasa castelului este uimitoare, caci ai la picioare raul Neckar, strabatut de podul vechi (Alter Brucke), dar si intregul oras, dominat de acoperisuri rosiatice. Mai mult decat atat, ruinele asa-zisei „cladiri englezesti” au ferestre prin care se vede cerul. Si, pentru ca experienta sa fie completa, in incinta castelului poti opta fie pentru o masa sofisticata in taverna (Schlossweinstube), fie pentru specialitati regionale (bere si carnaciori) pe terasa in aer liber, fie pentru un snack si o racoritoare in pivnita de vinuri (Fasskeller). Curtea castelului gazduieste adesea diverse concerte si spectacole.

Zidurile medievale poarta multe cicatrice in urma incercarilor la care au fost supuse. In secolul XVII, un general francez a ordonat distrugerea orasului Heidelberg si dinamitarea castelului. Peste veacuri, a ramas marturie ororilor razboiului asa-numitul „Turn explodat”, ale carui ziduri groase au fost sfartecate de bombe. Turnul constituie astazi una dintre cele mai populare zone din incinta castelului. Dar nici timpul, nici asediile, nici fulgerele, nici nepasarea locuitorilor, care au inceput sa dizloce zidurile ca sa-si construiasca locuinte, n-au reusit sa-l invinga. Castelul a ramas in ruina cateva secole, insa ruinele sale au devenit un simbol - care a inspirat, se pare, curentul romantismului german. Incepand din 2009, in fiecare an, in capela castelului se oficiaza cateva sute de casatorii.

Marea atractie a castelului este uriasul butoi (Grosses Fass) in care incap peste 221.000 de litri de vin si care este, conform Guinness Book, cel mai mare butoi din lume. Se spune ca butoiul este facut din lemnul a 130 de stejari si are peste 8 metri lungime, in el fiind depozitate pe vremuri birurile platite in vin de supusii principilor. Turistii se urca pe el cu ajutorul unei scari si il traverseaza. Butoiul este, fara indoiala, cel mai fotografiat loc al castelului. Nu stiu cat e adevar si cat e legenda in povestea butoiului gigantic, dar ghidul iti va spune ca paznicul faimosului butoi, un pitic caruia-i cam placea sa traga la masea, fusese poreclit Perqueo, fiindca, italian fiind, de cate ori era intrebat daca vrea un paharel, raspundea, invariabil: "Perché no?" („De ce nu?”).

Dar aceasta nu este singura poveste: castelul este invaluit de legende pe care le ti le spune cu mandrie orice locuitor al orasului. Una dintre ele spune ca aici poti testa fidelitatea iubitului tau, caci pe una din terasele de piatra exista, de cateva sute de ani, o amprenta de picior apartinand unui soldat, iubitul uneia dintre castelane. Pentru a nu fi prins in camera iubitei, care era casatorita, soldatul a escaladat terasa pentru a se pazi de mania sotului incornorat. Se spune ca daca amprenta piciorului se potriveste cu cea ramasa in piatra, iubitul este infidel.

Din castel, aleea te duce direct in centrul istoric, cu cladiri stil baroc, cu fantani arteziene impresionante, impodobite cu statui, cu piatete pitoresti, precum Kornmarkt sau Karlsplatz, cu biserici impozante si cafenele boeme.

(va urma)

Despre atmosfera orasului Heidelberg poti citi aici.