consiliervacante.ro

Exista in lume locuri minunate: vechi capitale, incarcate de istorie si cultura, locuri exotice, desprinse parca din alte lumi sau locuri de un farmec deosebit, romantice prin excelenta. Din ultima categorie face parte si orasul Brugge din Belgia, pe care l-am vizitat intr-o frumoasa zi de primavara. Chiar daca am stat doar o zi, a fost suficient sa-l consider unul dintre cele mai incantatoare orase vazute prin calatoriile mele.

De la gara pana in centrul vechiului burg faci, pe jos, cam 15-20 de minute si nu ai nevoie de harta pentru a te descurca. Gasesti indicatii foarte precise la tot pasul, iar daca nici asa nu te descurci, poti sa te iei pur si simplu dupa valul de turisti care se indreapta in aceeasi directie... Pe masura ce lasi in urma lumea moderna, ai sentimentul ca intri intr-o lume de poveste. Stradutele inguste iti poarta pasii intai spre Minnewater, un lac romantic in care zeci de lebede stau gratioase sa le fotografiezi.

Incepi sa te apropii de inima orasului, Markt, o piata de genul celei din Bruxelles, dar parca mai mica si mai intima, in care iti atrage atentia Stadhuis, vechea primarie construita intre anii 1376-1420 in stilul gotic flamboiant. Cladirile sunt tipice pentru Tarile de Jos, au maxim 2-3 etaje, fatadele sunt viu colorate si acoperisurile in trepte. In piata strajuieste mandru Belfort-ul, un turn in varful caruia se afla 47 de clopote. Inainte de a urca, ganditi-va bine: sunt 366 de trepte pana sus, scarile sunt, evident, in spirala, iar spatiul, mai ingust decat in cupola de la San Pietro. Privelistea insa merita si banii (in jur de 10 euro), si efortul. Daca aveti ghinionul sa va aflati in clopotnita, atunci cand bat clopotele ati face bine sa va acoperiti urechile. Pe parvazul unuia dintre geamuri se afla diferite linii ce indica un oras anume, precum si distanta din acel punct pana la orasul respectiv.

Din centru pornesc stradute vechi, medievale, pline de magazine cu ciocolata, dantele si tapiterii care au dus faima Belgiei in lume. Nu am vazut nicaieri atatea ciocolaterii, cu oferte care de care mai tentante. Un kilogram din cea mai ieftina ciocolata pornea de la 18-20 de euro, dar ajungea si la o suta. Si, ca si cum varietatea bomboanelor de ciocolata nu era de ajuns, un miros dulce, vanilat imi gadila narile. Peste tot, vanzatori „ambulanti” te imbiau cu delicioase gauffre in combinatii inedite: banane, capsuni, ciocolata sau vanilie. Peste tot vezi mici restaurante cochete in care poti savura cu 15-20 de euro mancaruri traditionale: moules-mariniere, adica midii fierte la aburi, cu telina, ceapa si patrunjel, chicons au gratin - andive, invelite in sunca si coapte in sos de  branza si altele.

Daca va dor picioarele, iar timpul va preseaza, aveti doua posibilitati: fie va plimbati cu trasura, fie cu vaporasul. O recomand pe cea de-a doua, in mod special pentru romantismul si farmecul pe care il presupune. O plimbare pe canalele inguste alaturi de persoana iubita va ramane cu siguranta un punct de reper al calatoriei. Ghidul vorbeste atat in franceza,  engleza sau chiar germana. Ratacind pe stadutele intortocheate, vei ajunge la Onze-Lieve-Vrouwekerk, o impunatoare biserica in stil gotic, in care punctul de atractie il constituie sculptura Fecioara cu pruncul (1504-1505), celebra lucrare a lui Michelangelo si una dintre putine din afara Italiei.

Pentru cei pasionati de obiectele vechi, exista pe marginea lacului Minnewater un mic targ de antichitati; totusi, foarte putini erau cei care il vizitau, si mai putini cei care cumparau. Mult mai ieftin este sa vizitati muzeul Gruuthusemuseum, ce cuprinde o bogata colectie de obiecte de uz cotodian  si care va ajuta sa va faceti o impresie despre modul in care traiau oamenii in Evul Mediu. Daca va place arta, atunci mergeti la Groeningmuseum, loc in care gasiti lucrari semnate de Jan Van Eyck si Hans Memling.

\

Dar poate nu va intereseaza nici cultura, nici istoria. Nu-i nimic! Gasiti zeci de magazine cu haine, dantelarii, genti si suvenire, asa ca nu va faceti griji ca v-ati putea intoarce cu banii acasa! Fiecare coltisor avea povestea lui, dar eu nu mi-am propus o descriere detaliata a orasului; in fond, suntem cu totii subiectivi si viziunile noastra nu trebuie sa fie asemanatoare. Pornesc de la principiul ca fiecare trebuie sa faca ceea ce el crede de cuviinta, sa tina cont de dorintele sale.  Eu nu am vrut decat sa va fac curiosi si sa va indemn la o noua calatorie!