consiliervacante.ro

Si-au facut loc rapid in bucatariile noastre si au creat deseori chiar dependenta. Sunt perfecte de pastrat in timp, variaza in gust, textura si culori si se pot folosi pentru a prepara ceva simplu sau, dimpotriva, extravagant si complex.

Cu un continut scazut de grasimi, sunt excelente atat pentru supe si salate, cat si pentru o intreaga masa in familie atunci cand se combina cu sosuri delicioase. Li se spune  anellini, campanelle, capellini, casarecce, conchiglie, farfalle, fusilli, fettuccine, lasagne, linguine, macaroni, mafaldi, malloreddus, orecchiette, pappardelle, penne, ravioli, rigatoni, spaghetti, tagliatelle, tortellini, vermicelli si nu numai. Noi le spunem, simplu, “paste”.

Cand spunem “paste”, ne gandim, in primul rand, la Italia, insa in ultimul timp, pastele au fost preluate de o multitudine de culturi. Cu toate acestea, Italia este centrul exporturilor acestui produs national, iar pastele au existat aici de secole bune, mult inainte ca ele sa fie aduse din Est de catre exploratori. Era o vreme cand pastele erau mancarea celor saraci, hrana a locuitorilor de la tara, facute din apa cu faina, satioase si datatoare de forta. A venit apoi o vreme cand anumite tipuri de paste se puteau regasi pe mesele bogatilor, in special ravioli si lasagne, avand la baza oua, si fiind adesea amestecate cu sosuri bogate sau umpluturi delicioase. La baza, pastele sunt alcatuite din apa si faina, la care uneori se adauga ou pentru a imbogati aroma, iar variatii ale acestei simple combinatii pot fi gasite de-a lungul istoriei si in cadrul diverselor culturi.

Taieteii, de pilda, se regasesc de sute de ani in bucataria japoneza si chineza si sunt de obicei facuti din faina de orez, faina de cartofi, faina din grau negru sau fasole mung, fiind asezonati in mod uzual cu ceai verde. In China sunt cunoscute galustele preparate la aburi, iar in Japonia se produce o specie de ravioli dulce, dintr-un aluat cu aroma de capsuna, umplut cu boabe de fasole adzuki. Arta taiteilor cantonezi este o arta perfectionata de-a lungul generatiilor si a sutelor de ani de traditie. Aceste fidele sunt atat de fine incat pot trece prin urechile unui ac mare si sunt facute numai de mana.

In Grecia, de exemplu, spaghetele sunt servite deseori ca garnitura, iar pentru primul fel, supele cu paste orzo (un tip de paste ce are un aspect similar cu cel al boabelor de orez) sunt la mare cautare. Grecii mai fac si pastitsio, o gustare din paste la cuptor, asemanatoare cu lasagna.
Nemtii au faimoasele spaetzle, facute cu ajutorul unei prese prin care se trece un aluat de paste deasupra unui vas cu apa clocotita. La randul lor, rusii si polonezii prepara pirogi, paste umplute cu carne, legume sau fructe.

Astazi, imaginatia si fantezia culinara nu au limite. Forma socheaza, gustul tenteaza, prezentarea imbie, culoarea surprinde. Pentru a obtine paste de alte culori se foloseste cerneala de sepie. Aceasta este de culoare neagra si se adauga inainte ca aluatul sa ia forma finala. Culoarea verde se obtine din adaugarea de spanac sau broccoli, culoarea rosie indica folosirea rosiilor sau a sfeclei rosii, iar galbenul, utilizarea sofranului. In cazul condimentarii, de obicei se folosesc ciuperci, ierburi, usturoi sau chilli. Este foarte importanta alegerea sosului in functie de tipul pastelor: pastele lungi si subtiri, ca de exemplu spaghetele ori pastele linguini, merg cu sosuri uleioase sau sosuri usoare din crustacee. Cele cu gauri sau cele ‘indoite’, precum rigatoni, conchiglie sau penne, fac pereche buna cu sosurile grele, dat fiind faptul ca aceste sosuri s-ar scurge pur si simplu de pe niste paste subtiri. In cazul fidelelor, este ideala adaugarea unui strop de unt sau ulei de masline si servirea lor ca parte dintr-un fel principal.

Muzeul Pastelor din Roma. Si totusi, adoratia italienilor pentru paste este binecunoscuta. Asadar, unde sa se fi creat Muzeul Pastelor, daca nu in Italia? Muzeul National al Pastelor Fainoase din Roma este unic in lume si unul dintre putinele dedicate exclusiv unui singur aliment. Italienii se mandresc nu doar cu zeci de sortimente de paste, dar si cu contributia lor la dezvoltarea tehnlogiilor de fabricare a pastelor “uscate”. Muzeul este situat in centrul Romei, in incinta Palatului Scanderbeg si in imediata vecinatate a faimoasei Fontana di Trevi. Vizitatorii pot descoperi istoria celui mai important aliment din meniul italienilor, dar si intregul proces de fabricare al pastelor, de la procedeele rudimentare folosite acum sute de ani, pana la masinariile moderne.

Museo Nazionale Delle Paste Alimentari
Piazza Scanderbeg, 117 00187 Roma
Deschis: zilnic 9.30-17.30 (cu exceptia sarbatorilor)
Taxa de intrare: adulti – 10 eur, copii sub 18 ani – 7 eur

Cum preparam pastele traditionale italiene
Prepararea pastelor chiar de catre cel sau cea care le gusta are ceva unic si satisfacator, o nota de proaspat si "facut in casa". Cateva lucruri trebuie totusi avute in vedere inainte de a incepe sa va preparati propriul aluat pentru paste. Faina folosita este foarte importanta si ideal este sa o folositi pe cea de tip ‘00’. Se poate folosi si faina normala din care se face painea, dar cea pentru dulciuri contine prea putin gluten, ceea ce va face ca aluatul sa nu fie destul de elastic si flexibil. Uleiul de masline este la randul lui un alt ingredient esential - alegeti unul dublu rafinat. Sarea ajuta aluatul sa devina elastic si ii da savoare, de aceea se recomanda sarea de mare. Aveti nevoie de:

225 g faina
2 oua
25 gr ulei de masline
3 gr sare

Mod de preparare: Intindeti faina pe o suprafata de lucru, creati un spatiu gol in mijloc si adaugati ouale, uleiul si sarea. Folositi o furculita pentru a amesteca compozitia din mijloc, iar apoi incepeti sa adunati faina dinspre exterior in interior, pana cand incepe sa se formeze o pasta densa. Acum puteti renunta la furculita si folosi mainile pentru a amesteca toata faina. Puteti adauga un pic de apa in cazul in care aluatul vi se pare prea rigid. Rezultatul final trebuie sa fie ferm si usor elastic. Odata terminat, acoperiti cu folie de plastic si lasati in frigider o ora. Intindeti pasta si taiati in forma dorita, dupa care lasati formele sa respire circa 30 de minute. In cazul in care nu utilizati imediat pasta, presarati putina faina pentru ca formele sa nu se lipeasca intre ele si puneti-le in frigider intr-un vas vidat.

Preparate in acest fel, pastele se pot tine in frigider 1-2 zile sau se pot congela. Ramane doar sa le gatiti. Daca ati cumparat sau preparat chiar voi paste proaspete (crude) nu veti avea nevoie de mai mult de 3-4 minute pentru a le fierbe in apa cu sare, fideaua foarte subtire necesitand chiar sub un minut. Cele uscate au nevoie de aproximativ 8-15 minute, in functie de tipul lor. Un litru de apa este suficient pentru 100 de grame de paste. Singura metoda prin care veti sti cand sunt gata este sa le testati chiar voi. Va doriti sa le faceti ‘al dente’, cum le consuma italienii, ele vor trebui sa fie moi la atingere, dar sa prezinte totusi o oarecare rezistenta. In cazul in care doriti sa le folositi in salate sau alte gustari reci, este bine sa le lasati putin sub apa rece, in caz contrar, ajunge doar sa le strecurati si sa adaugati un strop de ulei de masline pentru a nu se lipi intre ele. Transferati pastele intr-un vas cald, adaugati sosul dorit si serviti-le imediat.

(Corespondenta din Italia)