| Postăvaru si farmecul „marii alpine” |
|
| Scris de Adina Baranovschi |
| Marti, 15 Decembrie 2009 21:44 |
|
Taguri:
Masivul Postăvaru este una dintre acele destinaţii atractive din apropierea celei mai renumite staţiuni montane din România, Poiana Braşov, o staţiune de lux, după cum este considerată, situată la 13 km de oraşul de la poalele Tâmpei, la o altitudine de 1020 m.
În sezonul alb, statiunea este asaltată de schiori care au la dispoziţie multe facilităţi de practicare a sportului lor preferat (pârtiile Drumul Roşu, Kanzel, Sulinar, Ruia etc., transport asigurat cu telegondola, telecabina şi teleskiul), dar nici turiştii obişnuiţi nu ocolesc acest areal de relaxare şi bună dispoziţie. Dar, mai ales, Postăvaru poate fi locul ideal de observare a unui fenomen aparte, căruia-i putem spune „marea alpină”. Acesta apare atunci când plafonul de nori coboară la mijlocul muntelui, ca un covor care lasă vârfurile în soare, făcându-i pe turişti să se creadă pe un „acoperiş al lumii”, acolo unde cerul şi pământul se contopesc într-un tot.
Cine vrea să trăiască senzaţii unice să urce pe Postăvaru într-o „tură de aventură” pe sub telegondola ce leagă staţiunea de culmea acestui masiv, luând pieptiş versantul, oprindu-se din loc în loc să-şi tragă sufletul şi să admire de sus Poiana Braşov. Primul popas (după aprox. 2 1/2 ore) – cabana Postăvaru (1602 m) – este obligatoriu pentru refacerea forţelor în vederea continuării călătoriei, mai ales că de aici până spre vârf urcuşul este abrupt în unele zone, necesitând efort susţinut. Sunt câteva porţiuni cu mari diferenţe de nivel dar nu imposibil de surmontat, aşa încât, pe măsură ce se câştigă în înălţime, se depăşeşte şi plafonul noros, luând-o pe drumul schiorilor, până la cel de-al doilea popas, în Şaua Cristianu Mare, în perimetrul telegondolei. De aici, perspectiva este amplă, atât spre staţiune, cât şi spre vârf, cu antenele releului sclipind în soare. Până la punctul de maximă altitudine (vârful Postăvaru – 1799 m), se mai urcă 45 minute - 1 oră trecând pe lângă un schelet metalic şi punctul terminus al telecabinei, de unde se poate vedea cealaltă parte a masivului, spre Cabana Secuilor şi Trei Brazi... dacă vremea o permite. În total, se urcă aproape 800 m în 4-5 ore, incluzând timpii de popas şi fotografiat, un efort ce merită a fi depus, căci răsplata va fi deplină.
Iubitorii de drumeţie aleg Postăvaru pentru punctele de belvedere asupra munţilor din Ţara Bârsei (Piatra Mare – Postăvaru), dar şi asupra Bucegilor, Baiului, munţilor Piatra Craiului şi Ciucaş, atunci când este senin, iar vizibilitatea, mare. Dar şi în caz de vreme nefavorabilă sau al persistenţei norilor, spectacolul este copleşitor, urmărind vălătucii de nori pufoşi şi aburii cum se adună şi cuprind zările. În ciuda „mării alpine”, sau tocmai de aceea, Postăvaru are un farmec aparte: albul zăpezii se confundă cu albul noros, iar peisajul monocrom pare ireal, suspendat în timp şi spaţiu. Doar oamenii, telecabinele/gondolele şi construcţiile se disting în această uniune desăvârşită a naturii. Din vârful Postăvaru, din locul protejat cu balustradă, se aşterne o privelişte de vis: brazii ninşi din apropierea releului, vârful Cristianu Mare, cu punctul terminus al gondolei, stânci şi versanţi împăduriţi peste care plutesc corbi şi parapantişti. Stratul de zăpadă rezistă aici 4-5 luni pe an, aşa încât sunt destui schiori şi snowboard-eri, chiar dacă iarna se va fi încheiat din punct de vedere calendaristic.
Foto: Bogdan Baranovschi
Comentarii (3)
3
Joi, 31 Decembrie 2009 16:23
Maria Deleanu Carare
Sunt mare amatoare de calatorii prin tara si am fost pe Postavaru iarna. Citind articolul si vazand pozele, am retrait momente superbe petrecute pe varf.
2
Vineri, 25 Decembrie 2009 18:15
Carmen
Exceptional peisaj, iar ruta propusa face toti banii.
1
Miercuri, 16 Decembrie 2009 08:54
Avratie Gabi
Da, foarte bine, bravo pt. articolele ce propun destinatii interne. Si pozele sunt frumoase, ne imbie sa mergem acolo.
Adaugă comentariu |
|
|
|
||||||
![]() |
|
![]() |
![]() |
|
![]() |