consiliervacante.ro

Situata în judetul Neamt, la o altitudine de 800 m, statiunea Durau, de la poalele muntilor Ceahlau este una dintre destinatiile turistice importante din Moldova.

Cei care ajung aici iarna au parte de un peisaj mirific, de o pârtie neomologata de schi si sanius, precum si de trasee alpine deosebite pe „muntele sfânt”, veritabil Kogaion, asa cum a fost considerat masivul Ceahlau, care a fost asemuit Olimpului, Pindului si Peliasului.

Despre el s-a scris enorm, fiind venerat înca din vechime. Ceahlaul este cunoscut pentru legendele si renumele magic (Panaghia ar fi fost o fecioara îndragostita de Soare, Dochia, fiica lui Decebal, ar fi fost transformata în stana de piatra de Zamolxe, vârful Toaca ar fi fost un clopot de fier vestind sihastrilor timpul rugaciunii etc.). Odinioara, pe aceste meleaguri ajungeau pustnicii plecati în cautarea lui Dumnezeu care se stabileau în pesterile si cavitatile împadurite ale versantilor. Astazi, a devenit un loc de pelerinaj al tuturor iubitorilor muntelui.

Statiunea Durau este principala poarta de intrare pe potecile montane ale Ceahlaului, accesul facându-se dupa plata unei taxe de 7 RON, caci, se stie, ne aflam pe teritoriul Parcului National Ceahlau, una dintre cele mai importante rezervatii din România, un areal faimos prin bogatia floristica (peste 1200 de specii) si frumusetea peisajelor alpine (mai ales în zona vârfurilor Panaghia, Toaca, Lespezi, Bâtca lui Ghedeon, Ocolasul Mare) reliefate de bizare formatiuni stâncoase cu denumiri sugestive (Turnul lui Budu, Claia lui Miron, Cusma Dorobantului, Detunata). Un prim obiectiv, urcând dinspre Durau, îl constituie cabana Fântânele, aflata la o altitudine de 1200 m si la o distanta de aprox. 40 minute – o ora, de unde se deschide întreaga panorama a statiunii.

Continuând urcusul, se poate ajunge la a doua cabana, Dochia (1790 m), dupa aprox. 5-6 ore de mers, fie pe poteca de culme – „Drumul lui Baciu“, trecând pe lânga vârful Toaca, fie pe lânga cascada Duruitoarea, situata la 1021 m (asa-numita „poteca a Duruitoarei“, trecând prin Poienile Viezuri si Scaisului, apoi prin Polita Arinis si Piciorul Schiop). Odata ajunsi la golul alpin, privelistea este coplesitoare, putându-se zari cele doua vârfuri impozante (Toaca – 1904 m si Ocolasul Mare – 1907 m) dar si alte stânci, daltuite de natura în chip maiestuos.

Statiunea Durau este accesibila dinspre Târgu Mures (DN15 care trece prin Reghin-Toplita-Borsec, înconjoara lacul Bicaz sau Izvorul Muntelui, pentru a ajunge la Piatra Neamt si Bacau), dinspre Târgu Neamt (pe DN15B) sau dinspre Vatra Dornei (strabatând pitoreasca Vale a Bistritei). Odata ajunsi aici, avem senzatia unui spatiu sacru la vederea importantului complex monahal din centru, valoros în primul rând prin biserica pictata de Nicolae Tonitza între anii 1935-1937. În jurul edificiului ridicat pe locul unui vechi schit de maici, datând de la începutul secolului al XVII-lea, s-au înaltat, de-a lungul timpului, numeroase constructii, patronate astazi de Mitropolia Moldovei si Bucovinei: Centrul cultural pastoral „Daniil Sihastru“, mini-hoteluri în incinta bisericeasca, o Casa a Pelerinului etc.

În lumea slujitorilor bisericii, asezarea monahala de la Durau este una dintre cele mai importante, aici împletindu-se vocatia religioasa cu meditatia si relaxarea conferite de cadrul natural exceptional. Nu întâmplator, aici veneau destule personalitati ale vietii politice, literare si cultural-artistice sa-si petreaca timpul liber si sa caute surse de inspiratie: Caragiale, Delavrancea, Sadoveanu, Alexandru Vlahuta, Emil Gârleanu, N. Gane s.a.

Inaugurat ca statiune dupa 1970, în anii din urma Duraul s-a dezvoltat considerabil, localnicii sau oameni de afaceri din alte zone intuind potentialul turistic imens, astfel încât, actualmente, pensiunile, vilele si hotelurile de toate categoriile pot fi întâlnite la tot pasul, pentru ca toti turistii care ajung aici sa se poata bucura de sederea într-un climat subalpin puternic ozonat, recomandat în tratamentul multor afectiuni, stiut fiind faptul ca aerul de la Durau este un principal factor natural de cura.

Foto: Bogdan Baranovschi