consiliervacante.ro

Departe de zgomotele si agitatia orasului, Paltinisul este refugiul favorit al sibienilor, locul in care vii sa iei o gura de aer proaspat si sa-ti umpli narile de mirosul de cetina.

Binecuvantata cu un peisaj de vis si avand un potential turistic urias, statiunea Paltinis, din Muntii Cindrel ramane, insa, din pacate, doar la stadiul de “eterna speranta” a turismului autohton. Curtat, ani de-a randul, de potentiali investitori germani, italieni sau austrieci, Paltinisul pare sa fi ramas ca fata batrana care si-a refuzat petitorii. Incremenita, hranindu-se din propria istorie. Si totusi, nu-i lipseste decat un “branci” pentru a deveni o vedeta printre statiunile alpine ale Romaniei. Destinul statiunii s-a incurcat pe undeva prin hatisurile birocratice, caci partia figureaza, in scripte, ca fiind teren de pasunat aflat in proprietatea Primariei Poplaca. Autoritatile ridica neputincioase din umeri, desi pe hartie, planurile sunt marete.

Paltinisul este, fara exagerare, diamantul neslefuit al Tarii Fagarasului. Aflat la cota 1442, sub varful Oncesti, Paltinisul este statiunea situata la cea mai mare altitudine din tara. Nu este doar cea mai inalta, ci si cea mai veche statiune montana din Romania, caci istoria ei incepe sa se scrie in anul 1894, cand a fost infiintata de Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor - SKV (Siebenbürgischer Karpatenverein), sub numele de Hohe Rinne. Din cladirile originale de pana la 1900, trei se mai pastreaza si astazi, fiind declarate monumente istorice: Casa turiştilor, Casa medicilor si Sala Monaco.

Partia Oncesti este una dintre cele mai bune din tara, avand o lungime de 1,2 km si o diferenta de nivel de 350 de metri. Schiorii au la dispozitie un telescaun, un baby-lift pe platoul de pe partia Oncesti si un teleschi, pe partia pentru avansati, cunoscuta sub numele "Partia din Groapa". In buna traditie a sasilor transilvaneni, aici e ordine si disciplina: niciodata nu vei gasi pe partie altceva in afara de schiori: nu tu sanii, pungi de plastic sau alte accesorii. Ba chiar iti va sari in ochi faptul ca multi copii au casti de protectie – lucru, sa recunoastem, rar intalnit pe partiile din Romania.

Drumul din Sibiu spre Paltinis trece prin Rasinariul lui Goga, o comuna de oieri, unde pe marginea drumului vei fi intampinat cu telemea sau cu branza de burduf, iar vara, cu pepeni care crapa de copti. Pe Valea Stezii, cum iesi din Rasinari, cabane care mai de care mai “ochioase”, multe cu piscine in dotare, te imbie la un pastrav prajit, la o tochitura cu mamaliguta sau la o carne sfaraind pe gratar. Ceva mai sus, drumul incepe sa serpuiasca domol, printre culmile impadurite, apoi tot mai repede, ca un rîu de munte. Desi doar 32 de kilometri despart Paltinisul de Sibiu, pe drumul cu serpentine se face cam o ora pana la intrarea in statiune, fiindca soseaua urca pieptis si masina incepe sa gafaie. Nu intamplator, aici are loc Raliul Sibiului.

Cum ai scapat de serpentine, insa, peisajul care ti se deschide in fata ochilor e fabulos: spatii largi, ample, creste inzapezite, cate-o cabanuta pierduta-n zare, turme de mioare si uneori capite de fan. Imagini demne de o carte postala. Aerul e tare si iti inteapa putin narile. De pe platoul Vălari, se vede intregul oras la picioarele tale. La intrarea in statiune, pe stanga te intampina vechiul schit, bisericuta de lemn ctitorita de mitropolitul Nicolae Balan, in 1930. Aici, printre brazii seculari, mai poti simti inca suflarea lui Constantin Noica, filosoful sihastrit la Paltinis, ce-si doarme somnul de veci chiar langa bisericuta. Slujbele de Inviere la schitul din Paltinis au un farmec aparte si zeci de personalitati au trecut, de-a lungul anilor, pragul modestului lacas.

Si totusi, in statiune, parca timpul a stat in loc: acelasi telescaun de acum 30 de ani, aceeasi partie care nu a mai fost modernizata decat pe hartie, doar instalatia de nocturna de pe partia Oncesti e mai din zilele noastre. Daca in vremurile bune, Paltinisul era asaltat de schiori, acum, doar cativa turisti razleti, elevi veniti in excursie sau “paltonari”, cum le ziceam noi pe vremuri - o mai populeaza. De generatii intregi, aici vin aproape toti sibienii sa-si invete copiii sa schieze, asa ca partia Oncesti e un botez obligatoriu pentru orice schior care se respecta.

Pentru noi, sibienii, statiunea aproape se confunda cu copilaria, tineretea sau studentia noastra: e locul in care ne-am pus prima oara schiurile in picioare, locul in care am trait clipe de tandrete cu iubitul sau iubita, locul drag in care evadai sambata, dupa o saptamana de scoala ce parea interminabila… Pentru mine, o vizita din Paltinis e ca si cum as rasfoi un album de familie – fiecare coltisor are povestea lui speciala si magica. Vară sau iarnă, din cand in cand ma apuca un dor de Paltinis, iar cand ajung sus, la telescaun, toate frustrarile se spulbera si il regasesc ca pe-un vechi prieten pe care nu-l vezi des, dar te bucuri sa-l strangi in brate din cand in cand.

Langa schitul in care Noica si-a petrecut ultimii ani ai vietii scriind, poiana cu ghiocei a ramas neschimbata. Aproape ca-i stiu pe de rost conturul si as putea merge prin statiune cu ochii inchisi. E drept, s-au itit niste vile mai noi, cu zidarie si termopan, care zgarie retina, dar vechile cabane familiare stau marturie ca nu e totul pierdut, ca lemnul mai are o sansa. De pe terasa Vilei 18, muntii sunt la fel de frumosi ca intotdeauna. Totusi, un sentiment de tristete amestecata cu nostalgie te cuprinde. Statiunea e „cuminte“, amortita, n-are nimic din freamatul si forfota de altadata. Daca vrei o oaza de relaxare, acesta e locul potrivit, insa nu te astepta la evenimente, cluburi sau restaurante de fite. Cazare gasesti berechet, dar, din pacate, multe dintre vile au circuit inchis, apartinand unor banci sau institutii.

Aici gasesti conditii excelente pentru practicarea schiului alpin, dar si a celui fond sau a schiului de tura. Pentru temerari, Paltinisul este punct de pornire pentru multe trasee turistice în Munţii Cindrel si Munţii Lotrului, spre Gatul Berbecului, Santa, Cheile si cascada Cibinului, spre rezervatia Iezerele Cindrelului, la faimoasele lacuri glaciare sau chiar pe varfurile Piscu Vulturului (1490 m) sau Cindrel (2244 m).

Eu tot mai sper ca cineva, candva, va atinge Paltinisul cu o bagheta magica - si frumoasa statiune din padurea adormita se va trezi la viata. Sper doar sa mai apuc ziua aceea.

Foto: Florin Calinescu