consiliervacante.ro

Saptamana Mare (sau Saptamana Patimilor) - cea care precede Pastele - este una cu totul speciala in Israel: este timpul reinnoirii spirituale, al penitentei, postului si abstinentei, al rugaciunilor si al reflexiei.

Ierusalimul este un oras sfant pentru evrei, musulmani si crestini, iar aici, in orasul vechi, exista sinagogi, moschei si biserici deopotriva. Dar Tara Sfanta nu este numai tara pelerinajelor, ci si a marilor procesiuni religioase, caci aceasta saptamana are menirea de a-i introduce pe credinciosi in atmosfera tainica a noptii Sfintei Invieri, atat prin ceremoniile care amintesc sacrificiul Mantuitorului pentru omenire, cat si prin slujbele religioase, cele mai importante fiind cele tinute in Biserica Sfantului Mormant (Biserica Invierii) si in Biserica de la Ierihon. Cele mai importante sunt slujbele de seara (deniile), caci, conform vechiului obicei, se spune ca ziua incepe la apusul soarelui si se sfarseste tot la apus, in ziua urmatoare.

Fie ca vin pe cont propriu, prin agentii de turism sau in cadrul unor pelerinaje organizate de Bisericile Ortodoxe, pelerinii si credinciosii care ajung aici de Pasti au ocazia de a trai in cel mai viu si emotionant chip ultimele zile din viata pamanteasca a lui Isus Hristos, pasind pe Drumul Crucii, spre Inviere.

Procesiunile din Saptamana Sfintelor Patimi incep sambata dimineata, in ajunul Floriilor, in asa-numita “Sambata lui Lazar”, cand Patriarhul Ierusalimului, insotit de ierarhi si preoti din toata lumea, precum si de un mare numar de credinciosi inconjoara Muntele Maslinilor si se opresc la mormantul Sfantului Lazar din Betania, iar dupa liturghia la care credinciosii asista avand in maini lumanari aprinse, cortegiul porneste in procesiune spre Manastirea Sfantului Lazar.

In Duminica Floriilor, de dimineata, clopotele incep sa bata, iar credinciosii purtand frunze de palmier se aduna pe Muntele Maslinilor si pornesc intr-o procesiune solemna spre Ierusalim, spre Biserica Invierii. Inaintea convoiului merge un preot purtand un magar. Aceasta procesiune recreeaza scena intrarii lui Isus in Ierusalim, calare pe un magar, unde a fost primit cu entuziasm de locuitorii Orasului Sfant, purtand in mana ramuri de palmier. In tarile in care nu exista palmieri, acestea au fost inlocuite, simbolic, cu ramuri de salcie – motiv pentru care in multe zone, oamenii merg cu crengi de salcie la biserica, pentru a fi sfintite.

Muntele Maslinilor (numit astfel dupa numeroasele livezi de maslini plantate in zona) , cu vedere spre Muntele Templului este legat de destinul Mantuitorului: este locul in care Isus mergea sa se roage impreuna cu uceniciii sai, este locul intrarii sale triumfale in Ierusalim, calare pe un magar si tot de aici se ridica la ceruri in ziua Invierii sale. Aici exista cel mai vechi cimitir al lumii, cu pietre funerare ce dateaza de mai mult de 1000 de ani. Traditia spune ca cei ingropati aici vor fi primii care vor invia din morti cand va sosi Mesia. De asemenea, se crede ca tot aici va avea loc Judecata de Apoi. Procesiunea trece si prin Gradina Ghetsimani, situata pe coasta Muntelui Maslinilor, care, conform Bibliei, este locul in care Isus obisnuia sa se roage impreuna cu ucenicii sai.

In lunea dinaintea Pastelui se obisnuieste sa se viziteze Domul Pietrei, loc sacru al musulmanilor, care sustin ca acesta a fost ridicat peste piatra de unde Mohamed s-a ridicat in rai, dar si Zidul Plangerii.

Sfintirea apelor de catre Patriarhul Ierusalimului la locul Botezului Domnului are loc in martea dinaintea Pastelui.

In Miercurea dinaintea Pastelui se savarseste Taina Sfantului Maslu, in amintirea ungerii lui Hristos cu mir, in Betania. La sfarsitul slujbei, preotul ii unge pe credinciosi cu Sfantul Mir. Tot in această zi se pomeneste tradarea lui Iisus de către Iuda (de aceea credinciosii ortodocsi tin si miercurea ca zi de post de-a lungul intregului an). Tot in aceasta zi se viziteaza Coenaculum, locul unde, potrivit Bibliei, a avut loc Cina cea de Taina.

Joia Mare este, potrivit traditiei, ziua Cinei celei de Taina, la care Isus s-a adunat impreuna cu apostolii sai si a fost tradat de Iuda, fiind apoi arestat. De aceea, in Joia Mare are loc ritualul de spalare a picioarelor, asa cum Isus a spalat picioarele ucenicilor, in semn de smerenie. Mitropolitul sau chiar patriarhul, insotit de 12 arhierei, dar si de mii de credinciosi, savarsesc acest ritual simbolic in fata Bisericii Sfantului Mormant. Apoi, cu totii se pregatesc pentru a urma Drumul Crucii ("Via Dolorosa").

Cele mai mari celebrari au loc in Vinerea Mare ("Vinerea Patimilor"), in jurul orei 15, cand incepe faimoasa procesiune “Drumul Crucii”. Multimea se aduna la Muntele Maslinilor, pe arcul Ecce Homo (pe vremuri poarta catre fortareata Antonia, unde Pilat din Pont l-a batjocorit pe Isus, numindu-l “rege al Iudeilor”), comemorand ziua rastignirii lui Isus pe cruce si suferintele acestuia. Via Dolorosa este drumul pe care, conform Bibliei, Isus purtand cununa de spini si-a carat crucea de la Praetorium (in cladirea ridicata desupra pesterii de piatra in care a fost inchis Isus) pana la Golgotha, locul crucificarii sale, pentru a ne deschide noua, pamantenilor, calea catre mantuire. Cortegiul strabate Valea Kidron, trece prin Gradina Ghetsimani si intra in cetatea Ierusalimului prin Poarta Leilor, mergand pe stradutele inguste ale orasului vechi, pe un traseul ce masoara circa o jumatate de kilometru.

In zilele noastre, cei care refac acest traseu poarta pe umeri propriile lor cruci si fac 14 popasuri, marcand diverse momente din acest drum biblic al suferintei. Procesiunea se opreste la Sfantul Mormant, locul unde Isus a fost rastignit intre cei doi talhari si apoi ingropat. Ultimele doua Evanghelii se citesc pe Golgotha si in fata Sfantului Mormant, unde ia sfarsit procesiunea.

Arhiereii, imbracati in vestminte de doliu, poarta pe brate o cruce imensa, in care se pastreaza, se zice, o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ei sunt urmati de credinciosi purtand in mana lumanari aprinse. Destinatia finala este Biserica Sfantului Mormant, dupa ce crucea este infipta in Stanca Golgothei, pe locul unde a fost rastignit Isus – unde vin sa o sarute, rand pe rand, toti cei prezenti.

Vineri seara, patriarhul Ierusalimului conduce procesiunea numita “Prohodul Domnului”, care tine pana dupa orele 3 ale noptii. Dupa ce se ocoleste Sfantul Mormant de 3 ori, cortegiul porneste intr-o alta procesiune solemna spre Biserica Sfantului Mormant, si, cu crucea, inconjoara baldachinul Sfantului Mormant, urca la Golgotha, apoi inconjoara Biserica Invierii, se inchina la locul unde a plans Fecioara Maria si se opreste la Piatra Ungerii, dupa care sunt unsi cu mir toti pelerinii.

Sambata dimineata, traditia cere ca un delegat din partea fiecarei confesiuni religioase oficiale – ortodoxa, catolica, armeana si copta – asistati de Politie, sa controleze ca in Sfantul Mormant sa nu existe nicio sursa de foc. Dupa ce se sting toate candelele din interior, se sigileaza ambele usi ale Sfantului Mormant cu sigilii de ceara si panza alba, peste care fiecare delegat isi pune propria parafa. Astfel, in mormant nu se mai poate intra pana in seara Sambetei Mari, dupa ce se aprinde Sfanta Lumina.

Sambata este singura zi in care Sfantul Mormant este accesibil publicului. Aici, familia care, din generatie in generatie, de circa 800 de ani, pastreaza cheile acestuia, il descuie pentru toti credinciosii. Politia vegheaza la usa Mormantului, o zi si o noapte, in timp ce credinciosii se adancesc in rugaciune si meditatie, pentru a putea intampina cum se cuvine minunea pogorarii Sfintei Lumini – care apoi, cu avionul, va fi dusa in toata lumea. Ea este asteptata cu nerabdare in special in Grecia, unde ceremonia este transmisa in direct de toate posturile de televiziune.

In biserica devenita neincapatoare, se afla mii de oameni veniti din toate colturile lumii, mai ales pentru a vedea cu ochii lor marea minune a aprinderii Luminii. Mii de suflete sunt inghesuite in fiecare coltisor liber, pana sus, spre uriasa cupola, asteptand cu infrigurare si emotie sa se savarseasca inca o data miracolul.

_

Patriarhul, imbracat intr-un stihar - ce simbolizeaza giulgiul in care a fost invelit Hristos inainte de a fi asezat in groapa - face o rugaciune tainica, implorandu-l pe Dumnezeu sa coboare pe Pamant Lumina. Inainte de a intra in Mormantul lui Isus, patriarhul este examinat de autoritatile israeliene pentru a se dovedi ca nu poarta cu el mijloace de aprindere a focului. Credinciosii, transfigurati de emotie, fie amutesc, fie bat din palme, fie izbucnesc in lacrimi.

Se spune ca la inceput se simte doar un vanticel pe deasupra pietrei mormantului, iar apoi apar niste stropi din care se formeaza in mod miraculos o lumina alb-albastruie pe care patriarhul o pune intr-un potir de aur. De la aceasta lumina se aprind doua manunchiuri de cate 33 de lumanari (simbolizand varsta la care a fost rastignit Hristos) si patriarhul striga: “Veniti de luati Lumina!”. Apoi, clopotele incep sa bata, iar patriarhul, purtat pe brate de catre credinciosi, imparte multimii in extaz Lumina. Vasul cu Lumina este dus altar, unde se pastreaza pana la Pastele viitor.

Lumina Sfanta este considerata cel mai vechi miracol din lumea crestina (mentionat inca din anul 1106), care se intampla in fiecare an de Pastele Ortodox la Ierusalim, cand in timpul slujbei din Sambata Mare, deasupra Sfantului Mormant se aprinde un foc ce pare sa se pogoare din cer, descris de cei prezenti drept “imaterial” si care in primele minute nu arde. Se spune ca de-a lungul timpului multi pagani s-au convertit la ortodoxie convinsi fiind de miracolul Sfintei Lumini de la Ierusalim.

O incursiune la Ierusalim, de Pasti, este visul suprem al oricarui crestin practicant, insa majoritatea se vor multumi, din pacate, sa urmareasca in direct la televizor acest fabulos ceremonial, alaturi de alte milioane de telespectatori din intreaga lume.