consiliervacante.ro

Milioane de credinciosi catolici asteapta cu emotie saptamana care precede Pastele catolic (cunoscuta in tarile latine sub numele de “Semana Santa”), cand strazile oraselor spaniole sunt animate de sute de procesiuni pline de fast si stralucire, ce atrag milioane de turisti.

Desi Semana Santa (care in acest an, coincide cu Saptamana Mare, intre 28 martie si 4 aprilie) este celebrata in toate tarile predominant catolice, inclusiv in America Latina,  procesiunile cele mai pline de culoare au loc in sudul Spaniei, in orasele andaluze. Pentru ortodocsi, spre exemplu, pentru care Saptamana Mare este o perioada de post si rugaciune, « carnavalul » spaniol este cu atat mai socant.  Se pare insa ca, pe langa extrovertismul tipic natiei, in sudul Spaniei, aceste fastoase celebrari au o ratiune pur istorica, datorata indelungatei convietuiri cu arabii, care au incercat sa-i asimileze cultural si sa-i converteasca la religia musulmana, ceea ce a avut ca efect o reactie inversa, de imbratisare a valorilor catolice cu o si mai mare fervoare.

In aceasta perioada, credinciosi catolici sau de alte confesiuni, dar si milioane de turisti si curiosi iau cu asalt orasele spaniole pentru a asista la fascinantul spectacol al strazii si a se bucura de atmosfera magica.  Intre procesiunile din diverse orase exista deosebiri semnificative, deoarece au fost inglobate traditii locale, iar componenta folclorica nu este de neglijat. Cele mai spectaculoase sunt procesiunile din Sevilla si Málaga, insa si cele din Valencia, Cuenca, Valladolid, Murcia, Zamora sau Cordoba au un farmec aparte.

Aceste procesiuni religioase sunt organizate de comunitati religioase sau fratii (in spaniola, cofradías sau hermandades) ai carei membri doresc sa comemoreze ultimele zile de suferinta din viata pamanteasca a lui Isus Hristos, dar si sa aduca un omagiu Fecioarei Maria (Dolorosa), mama indurerata ca si-a pierdut fiul – caci, dupa cum se stie, Fecioara Maria, nascatoarea Fiului lui Dumnezeu, este figura centrala a catolicismului.

Daca la inceput Semana Santa era doar o perioada de post si rugaciune, iar procesiunea avea un caracter strict religios, cu participanti investmantati in costume sobre, negre, in ultima vreme ea se impleteste cu o componenta de spectacol, fiind un un fel de pretext religios pentru o alta fiesta.

Procesiunile urmeaza o ruta prestabilita, care incepe de la biserica din propria parohie si pana la catedrala si inapoi. Procesiunile ce pornesc din suburbiile marilor orase pot dura chiar si peste 12 ore, in functie de distanta pana la catedrala.

Procesiunea este deschisa de o cruce imensa (Cruz de Guía), urmata de o suita formata din credinciosi numiti “nazarenos”, adesea desculti si uneori purtand chiar lanturi la picioare, imbracati intr-o roba cu un coif ce aminteste de Ku Klux Klan (“capirote”). Fiecare fratie are propria sa roba care o diferentiaza prin culoare, forma sau detalii. Aceste robe erau traditionale inca din Evul Mediu, simbolizand penitenta, fara a dezvalui insa identitatea purtatorului. Ulterior, ele au fost preluate de Ku-Klux-Klan in America, in mod paradoxal, o organizatie anti-catolica.

Nazarenos poarta in mana lumanari care se aprind doar pe timpul noptii.  Uneori, acestia marsaluiesc in tacere, insa alteori sunt insotiti de un grup de instrumentisti (cu tobe sau trompete) sau de coruri a capella. In fruntea cortegiilor sunt purtate statui impodobite cu aur, argint sau tesaturi pretioase, icoane sau aranjamente infatisand scene biblice, purtate pe platforme imense (numite « tronos ») si bogat decorate cu flori (in special garoafe). Tronos sunt purtate pe umeri de 40-50 de barbati (« costaleros »), membri ai fratiilor religioase, care suporta o greutate impresionanta pe umenr, timp de ore bune.  In urma tronului merg spasiti penitentii, si ei mascati cu glugi trase peste cap, dar fara coifuri ascutite.

Multi dintre ei poarta cruci de lemn ce amintesc de calvarul lui Isus, pe drumul ssau pre Golgota, locul rastignirii sale si cate o lumanare mare cat un stat de om. Asa se face ca strazile oraselor se acopera în decursul zilei cu ceara topita care se scurge incet pe caldaram, amintind de sangele varsat pentru mantuirea noastra. Cortegiul ce poarta carele alegorice se incheie cu tineri purtand candele si lumanari. De-a lungul drumului, nazarenos sunt asaltati de copii care cersesc bomboane sau bucati de ceara topita, din care plamadesc un bulgare ce se pastreaza in casa pana la Pastele urmator. Femeile care insotesc aceste cortegii sunt imbracate in doliu, purtand traditionala mantilla (mantia din dantela, traditionala catolicilor) si un rozariu, in timp ce barbatii poarta  costume negre.

In Sevilla au loc cele mai elaborate procesiuni din Semana Santa, traditii ce isi au originea in sec. XIII, cand regele Fernando al III-lea a eliberat orasul  de sub ocupatia maura. In pofida faptului ca este vorba despre o sarbatoare religioasa, ea este privita ca o adevarata fiesta ce tine o saptamana. Dar, cum multe dintre sarbatorile spaniole au la origine o semnificatie religioasa, acest lucru nu mai mira pe nimeni.

In oras exista la ora actuala 57 de fratii si peste 100 de care alegorice, care defileaza, conform unui program bine stabilit, intre Duminica Floriilor (Domingo de Ramos – zi ce marcheaza intrarea lui Isus in Ierusalim) si prima zi de Pasti (Domingo de Resurrección). Punctul culminant al festivitatilor se atinge in noaptea din Joia Mare spre Vinerea Patimilor, asa-numita “La Madrugá”, noaptea în care nimeni nu doarme. În jurul orei 1 se ia masa în sânul familiei, iar apoi se iese pe strada pentru a întâmpina prima procesiune, cea a Tacerii. Potrivit traditiei, cine se culca înainte de intâiul cântat al cocosilor în noaptea aceasta, va fi urmarit de ghinion. Toate procesiunile pornesc de la biserica din parohie si se indreapta catre Catedrala din Sevilla, cea de-a treia ca marime din lume.

In Málaga, festivitatile care au loc in  Semana Santa sunt cu totul speciale, avand amploarea unui festival. In pofida faptului ca si aici se intalneste acelasi motiv al penitentei, marcat prin robe si lumanari, evenimentul nu este trait in tacere si in meditatie, ci are mai degraba un caracter de veselie – procesiunile sunt animate, zgomotoase, insotite de cantece flamenco specifice de Pasti (saetas), adesea improvizate, iar aplauzele insotesc cortegiul pe tot traseul.

In Málaga, carele alegorice intrec orice inchipuire si pot cantari pana la 6 tone! Statuile (« dolorosa ») sunt drapate cu 9-10 metri de catifea sau tesaturi pretioase si acoperite cu circa 20.000 de garoafe. Datorita dimensiunilor impresionante, ele nu incap in biserica si trebuie sa fie asamblate in strada, fiind necesari peste 100 de barbati in putere pentru a le ridica.

Se estimeaza ca in marile orase, numarul zilnic al spectatorilor este in jur de un milion si, fara exagerare, intregul oras este in strada, asistand la procesiune. Fie ca asisti la « Paso del Silencio », un fel de mars al tacerii, singura procesiune in care lipseste total acompaniamentul muzical, sau la « Paso de los Gitanos » cu incantatii inconfundabile in ritm de flamenco,  atmosfera procesiunilor andaluze este uimitoare si merita vazuta macar o data in viata.