consiliervacante.ro

Spre amiaza, arsita dogoritoare pare sa topeasca orasul cu totul, ca pe-o inghetata uitata la soare. Lumea se refugiaza pe stadutele stramte si umbrite, marginite de ziduri albe, create inadins pentru a face un culoar de umbra atat de reconfortanta… E vremea sistei, si prin urmare, a tapas-urilor.

Din loc in loc, patio-uri superbe, cu havuzuri ornamentate cu azulejos - mici placute de faianta colorata de culoare albastra, tipice Andaluciei - si plante ornamentale, care dau un aer atat de exotic Sevillei…

La ora amiezii, intregul oras pare adormit, caci e timpul siestei, iar obloanele lasate te indeamna sa revii mai tarziu, cand caldura se mai domoleste… Nimic nu misca timp de cateva ore, cat arsita ia in stapanire orasul – magazinele, farmaciile sau chiar bancile sunt inchise in general intre orele 14 si 17, si poti gasi deschise doar asa-numitele “bares de tapas”, localuri in care iti poti potoli foamea (sau poate doar pofta) cu faimoasele gustari tipic spaniole…
Dar “tapas” inseamna mult mai mult decat o simpla gustare, fie ea si una delicioasa: “las tapas” sunt parte a gastronomiei si a culturii spaniole, un ritual social care se pastreaza nealterat de secole si care se rezuma, asa cum spun spaniolii, la “buena comida, buen vino y sobre mas, buenos amigos” (“mancare buna, vin bun si mai ales prieteni buni”).

Se pare ca numele de “tapa” deriva de la obiceiul de a acoperi paharul cu vin cu o felie de sunca sau branza, pentru ca acesta sa nu-si piarda aroma si sa fie protejat de zburatoarele atrase de caldura. (in spaniola, “tapar” inseamna “a acoperi”). Se spune ca tapas a luat nastere chiar aici, in Sevilla, in vremea regelui Alfonso al X-lea - si orasul are reputatia de a avea cea mai bogata oferta de bares de tapas din intreaga Spanie (mai bine de 1000, conform ultimului “recensamant”). Asadar, orasul de pe Guadalquivir este locul ideal pentru a descoperi savorile bucatelor andaluze.

Desi tapas exista pe tot cuprinsul Spaniei – atat in partea continentala, cat si in cea insulara – exista diferente considerabile intre bucatariile altor provincii spaniole si Andalucia, cu puternice influente arabe, datorata secolelor in care Sevilla a fost capitala Spaniei maure. Sute de tapas bars pentru toate gusturile impanzesc strazile orasului, cele mai populare fiind cele din zona centrala, din cartierele Alfalfa, Santa Cruz sau din boemul cartier Triana. Cel mai vechi local de acest gen din Sevilla este faimosul “El Rinconcillo” (in traducere, “Coltisorul”), de pe Calle Gerona 42, unde sevillanii isi dau intalnire de mai bine de 3 secole, anul inaugurarii sale fiind... 1670. Cu ani in urma, legenda spune ca era cunoscut drept “localul celor 4 P”: politisti, poeti, prostituate si ziaristi (in spaniola, “periodistas”). Multe agentii de turism locale ofera tururi ghidate, ce cuprind 3-5 opriri in cele mai pitoresti “bares de tapas” din oras.

In Sevilla, ca si in alte orase spaniole, masa de pranz este substituita cu asa-numitul ritual “tapeo”, aproape intraductibil in limba romana, care inseamna a merge din bar in bar pentru a degusta doar cate o imbucatura din fiecare preparat… Dealtfel, a merge in tapas (in spaniola, “ir de tapas” sau “tapear”) este una dintre distractiile favorite ale spaniolilor, care se muta dintr-unul loc in altul, degustand cate un fel in fiecare loc, in timp ce discuta animat cu amicii, stiind sa se bucure de fiecare clipa a zilei. Si nu-i de mirare, caci spaniolii au un fel al lor de a savura viata si de a trai la maxim, din care am avea multe de invatat…

De regula, nu se mananca mai mult de 2 feluri intr-un local, caci tocmai in asta consta farmecul acestui obicei: sa degusti, sa-ti rasfati papilele, sa probezi mai multe tipuri in mai multe localuri, caci fiecare are propriile specialitati. Combinarea felurilor si a bauturilor potrivite este o adevarata arta, insa cea mai simpla regula este ca nu se amesteca niciodata bere si vin la aceeasi masa… Un rand de vin intr-un loc, unul de bere, in altul… Si, cel mai adesea, insotit de un toast, insotit de ridicarea paharului sus, jos si cu mana intinsa inainte, inainte de a da pe gat paharul – cum spun spaniolii: „Pa’ arriba, pa’ abajo, pa’ centro y todo adentro...“

Pentru turistii nefamiliarizati cu acest obicei, “tapas” pare, la prima vedere, un fel de fast-food in interpretare tipic mediteraneeana, insa nimic mai gresit... Exista multe localuri care, desi se numesc “bares de tapas”, sunt adevarate restaurante cu liste de bauturi interminabile, care au mese in interior si terese umbrite afara. E drept, acestea sunt mai mult pentru turisti, caci majoritatea spaniolilor ciugulesc din delicioasele gustari stand in picioare…

Cele mai multe localuri pastreaza amprenta tipica a Andaluciei, fiind decorate cu mozaic si modele arabe, iar din tavan atarna cu generozitate jamboane afumate, din care sunt sectionate cu maiestrie felii aproape transparente... Preturile tapas-urilor sunt excelente in raport cu calitatea si pornesc de la 1.8-2 si pana la 5 euro, pentru preparatele mai sofisticate. Ele sunt acompaniate de bere cu guler inspumat sau de un pahar cu vin.

Multe bares de tapas insira in meniu peste 100 de bunatati destinate sa alinte papilele gustative, astfel incat turistii sunt coplesiti de bogatia ofertei. Pentru nehotarati si grabiti, a fost inventat insa si un meniu scurt, care cuprinde principalele specialitati si oferta zilei.

Ca sa intri in atmosfera, poti sa degusti un “montadito” cu jamon serrano - sunca afumata care este "marca inregistrata" a Spaniei, niste boquerones (andive marinate), un peste prajit sau faimoasele rulouri de carne cu sunca – flamequines… De asemenea, sunt convinsa ca ti-ar parea rau sa ratezi ceapa caramelizata si branza de capra la cuptor! Dar oferta este practic nelimitata: fructe de mare, tortilla, carnaciori, branza, oua, legume… totul, stropit din belsug cu ulei de masline, aromatizat cu usturoi si mirodenii... Din cele mai multe meniuri nu lipseste nici paella con mariscos (orez cu fructe de mare), desi aceasta este originara din Valencia...

Oras legat de tauri prin insasi istoria sa, aici vei gasi, in special in localurile de langa Plaza de Toros, preparate pe baza de carne de taur, “cola de toro” (“coada de taur”) provenind chiar din carnea taurului de lupta rapus in corrida – asta in cazul in care matadorul nu si-a adjudecat, in semn de respect pentru prestatia sa, urechile si coada taurului.

La mare pret si preparatele din peste si fructe de mare (mariscos), unele provenind din raul Guadalquivir: gambas al ajillo (calamari cu un delicios sos de usturoi), peste fript sau in saramura, crochete de peste, specialitatea de peste cu lime numita “ceviche”, scoici, melci in sos tomat, tortillita de camarones, cabrillos (o specie de melci de mari dimensiuni), pavía de bacalao, chiftelute de peste... Nelipsite sunt si inegalabilele masline carnoase (manzanilla), tortilla espanola (care nu are nimic comun cu cea mexicana) si jamon serrano, sunca-simbol a bucatariei iberice.

Tot aici, in Sevilla are loc si “Feria de la Tapa”, o sarbatoare la care se pot degusta sute de preparate ce fac faima bucatariei sevillane, atat clasice, cat si creatii originale ale bucatarilor andaluzi.

Restaurantele obisnuiesc sa inchida dupa ora 18, pana seara, in jur de 20, cand orasul se anima brusc si ramane treaz pana in zorii zilei. Dealtfel, miezul noptii ii gaseste pe strazi atat pe spanioli, cat si pe turisti, si vei fi surprins sa remarci "colectia" impresionanta de carucioare pe terase, multi parinti tinandu-si cu o mana bautura (de regula, o sangria sau un tinto de verano – un fel de sprit aromat cu fructe) si cu alta leganand caruciorul… In mod uluitor pentru alte natii, copiii mai marisori sunt prezenti, impreuna cu parintii lor, chiar si in discoteci.

Iar daca e seara, e timpul sa lasam deoparte tapas si grijile zilei si sa ne pregatim pentru flamenco...

Foto: John Picken