consiliervacante.ro

„Vanakkam” (Pace ţie) îmi spuse copila zglobie ce alearga, ca un fluture în primăvară, pe aleea ce se desfăşura tot mai întinsă în faţa mea... Părul negru al copilei, fluturând în soarele arzător, prinse a dansa în ochii mei.

Era o zi de primăvară toridă care semăna cu verile de acasă, copleşitor de secetoase. Doi ochi negri, zglobii se opriră asupra mea, părând să vină  de departe, din marile legende misterioase ale Indiei. Mă simţeam ca un dikshitar (iniţiat), păşind parcă fără umbră în spatele grupului de indigeni ce mă însoţiră, încă de la sosire, prin lăcaşul sacru al Agrei.

Plimbarea era într-adevăr mai mult decât prevăzusem, Agra era mai mult decât  îmi fusese povestit. Plecasem de acasă în lumea mistică cu sentimentul unui om neîmplinit, îmi spuneam naiv că, odată ce voi vedea locul unde a triumfat iubirea, îmi voi regăsi liniştea şi karma. Dar templul iubirii, Taj-Mahal-ul, spre care ne îndreptam, s-a dovedit a fi mai mult decât îmi închipuisem în timpul zborului spre India. Simţeam, contrar tuturor gândurilor revoltătoare de prea mult romantism ce credeam că le voi avea odată ajuns în templu, o împăcare moleşitoare, ca o chemare dulce spre „A fost odată ca niciodată...”. 

Cunoşteam toată istoria sa. Ştiam ce l-a creat, ce l-a zeificat şi de ce impresionează atât. Am crezut că ştiam totul. Dar, cu cât mă apropiam mai mult de fastuosul palat, tot ce citisem despre el se adâncea într-o neştiinţă vagă. Copila în sari, cu plete pe umeri, mă cerceta curioasă, cu palma la ochi, apărându-se de o rază răzleaţă de soare, ce părea să-i întunece privirea. Am cerut să fiu lăsat singur, căci nu mai aveam cuvinte de spus, decât ochi de privit şi mâini de atins şi zeificat. Atunci nu credeam în cuvinte mari, iar cei ce ma însoţeau tăceau ca nişte străjeri misterioşi.

Într-un grup din apropiere, vocea unui ghid încerca să prindă în cuvinte şi şoapte, actul creaţiei : „Taj-Mahal-ul este cel mai faimos şi mai bine păstrat monument-mormânt al Indiei. Clădit în Agra, fosta capitală a Imperiului Mogul între sec. 16-18, este amplasat pe malul râului Yamuna.

Taj-Mahal-ul fost construit de al cincilea împărat mogul, Khurram Şihab ad - din Muhammad, în memoria celei de-a doua soţii, Mumtaz Mahal, prinţesa persană musulmană. Împărăteasa a murit după naşterea celui de-al 14-lea copil, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat, încât părul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare, Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, să-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare.

Construcţia Taj-Mahal-ului a demarat în 1631 şi a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimişi să muncească aici. Materialele erau aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce număra 1000 de elefanţi. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj-Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne".

Clădirea "răsare" din peisajul roşcat, aşezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidenţă uriaşul dom şi cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene, iar aleea principală, care porneşte de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali....”

Cuvintele ghidului se alăturau astfel, foilor din mapa personală, pagini rupte pe ascuns dintr-o revistă de specialitate, pe vremea studenţiei: „Complexul mai cuprinde în afară de palatul propriu-zis şi două moschei construite în acelaşi stil inconfundabil. Înăuntrul domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre preţioase. Atât de strălucitoare sunt interioarele, încât au fost descrise ca fiind "proiectate de uriaşi şi finisate de bijutieri". Intrarea în ansamblul Taj-Mahal se face printr-o poartă monumentală care conduce în marele parc, înconjurat de ziduri din gresie roşie, cu bogate plantaţii şi oglinzi de ape a căror valoare decorativă o egalează pe cea a vegetaţiei.

Alei întrerupte de bazine şi fântâni conduc spre clădirea de marmură albă, strălucitoare, străjuită de patru minarete circulare, suple, de 42 m înălţime, ce par a face de gardă la mormântul împărătesei. Clădirea este plasată pe o platformă pătrată, cu latura de 95,5 m, executată din marmură albă. Suprafaţa faţadei principale are încrustate versete din Coran, ale căror dimensiuni cresc pe măsură ce privirea se apropie de partea superioară a faţadei, astfel încât apar de aceeaşi mărime. Faţadele sunt ornate cu flori, ramuri, arabescuri şi diverse alte elemente decorative încrustate cu pietre preţioase şi semipreţioase. Dimensiunile faţadei principale sunt egale, atingând aproape 75 m de la marginea piedestalului de marmură până în vârful cupolei; aceasta atrage prin graţia şi puritatea formelor. În interiorul clădirii se găsesc doar cele două morminte din marmură, ornate cu sute de pietre preţioase (agate, porfir, lazulit, malahit). Atunci când au fost executate, mormintele erau înconjurate de un grilaj din aur încrustat cu pietre preţioase, iar deasupra lor atârna un policandru de aur, podoabe care nu s-au păstrat.

De o mare unitate compoziţională, mausoleul constituie o operă arhitectonică desavârşită, perfect proporţionată şi, în acelaşi timp, cel mai important monument funerar al artei islamice în India. Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul împăratului care a fost construit alături de cel a reginei, câţiva ani mai târziu. Împăratul a fost detronat de unul dintre fiii săi şi încarcerat în fortul din Agra. În timpul celor 8 ani de prizonierat împăratul putea să vadă "lacrima" imaculată a Taj-ului. Aceeaşi marmură este întâlnită şi în camera mortuară, care prezintă sculpturi cu modele florale.

Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră şi de la anotimp la anotimp aşa încât, Taj Mahal-ul şi mormântul pe care îl găzduieşte nu sunt niciodată la fel. Ca o bijuterie străluceşte Taj-ul în lumina lunii, captată de nenumăratele pietre preţioase încrustate în marmură. La răsărit, întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-gălbui. Împăratul intenţiona să construiască pe celălalt mal al râului o replică a monumentului din marmură neagră şi un pod. Din păcate pentru el şi pentru posteritate, care ar fi avut ocazia să vadă un monument unic, totul s-a rezumat la un plan grandios. Împăratul s-a stins din viaţă fără să-şi vadă visul împlinit, dar a reuşit să împlinească primele două dorinţe ale soţiei sale.

În 1983, Taj-Mahal-ul a devenit parte din patrimoniul mondial UNESCO şi rămâne astăzi printre cele mai vizitate şi faimoase monumente din lume.

Ascultam îngândurat descrierea monumentului de către ghid. Realizam treptat că o astfel de creaţie rămâne să fie descoperită, ca toate minunile mari, doar de spiritul fiecăruia dintre noi.

La sfârşitul pelerinajului, însoţitorii îmi făcură semn să îi urmez spre ieşire. Părăseam Taj-Mahal-ul cu sentimentul că lucrurile minunate sunt făcute doar pentru cei aleşi să le cunoască. Drumul iniţierii mele de-abia acum începea cu adevărat. Pentru o bucată de vreme, la întoarcere m-au obsedat ochii negri ai vecinei mele de autobuz, care străluceau timid în lumina apusului ce acoperea Taj-ul şi Agra, ducându-le departe şi mai departe, în înserare...