| Adrenalina pe sine sau franghii... in Elvetia |
|
| Scris de Dana Buhnea |
| Vineri, 12 Martie 2010 21:24 |
|
Taguri:
In ciuda neutralitatii politice si militare de care a dat dovada de-a lungul istoriei, Elvetia nu iti va da voie sa ramai deloc neutru sufleteste din momentul in care i-ai deschis portile.
In zona Graubünden, cantonul cel mai mare si cel mai de est al Elvetiei, invecinat cu Austria, Italia si Liechtenstein si cunoscut ca fiind "tara lui Heidi", vei simti asta pe pielea ta. Iti vei testa agilitatea si echilibrul pentru a te simti mai puternic. Te vei bucura de sanatatea pe care o emana verdele crud de pe drum pentru a te simti mai proaspat. Vei putea aprecia eleganta ceasurilor si a bancilor din Zürich, aflat la numai o ora si jumatate, si te vei simti rafinat. In fine, vei degusta o ciocolata asa cum nu ai mai facut-o pana acum si te vei simti plin de energie ca la inceputul zilei. Si, pentru ca ziua tocmai incepe si energia e maxima, iti spuneam ca e timpul sa te simti puternic. Tin Toboggans (Rodelnbahn, pe limba lor) si Suspension Rope Park (Seilpark), ambele in Pradaschier, Churwalden, te vor ajuta sa faci exact asta.
Adrenalina ar fi, dar nu ca in Seilpark, locul unde lucrurile sunt putin mai "a inaltime". Pentru asta, urca si pretul, ajungand la 30 CHF pentru adulti si 16 CHF pentru copii, pentru maxim 2 ore petrecute in... aer.
La inaltime te va intampina si Ramona, o tipa foarte simpatica, plina de viata, care iti va spune ca nu e cazul sa iti faci probleme, majoritatea celor care vin aici fac asta pentru prima oara si...nu e atat de greu pe cat pare. Urmeaza un instructaj unde ti se explica toate regulile de siguranta in aproximativ 10 minute, casca pe cap, hamul la brau si gata. Se porneste pe niste cabluri de otel combinate cu stinghii de lemn, franghii, cabluri de tiroliana, copaci, saci de impact, platforme, cauciucuri si scari. Ce-i drept, siguranta exista si se pune mare accent pe ea, numai ca atunci cand cobori privirea si sub picioarele tale vezi tot orasul la o diferenta de nivel de circa 400 m... ti se va parea putin mai dificil sa-ti lasi greutatea numai pe picioare, in conditiile in care, tot ce atingi cu piciorul se balanseaza sau, daca nu se balanseaza, e doar un cablu de otel cam de 1 cm grosime! Pe de alta parte, panorama orasului de la poalele muntelui este in mod absolut unul dintre motivele pentru care merita sa faci macar unul din cele trei trasee la alegere (usor, mediu, dificil). In fine, cu riscul unor vanatai meritate, vei ramane si cu o groaza de povestit.
Adaugă comentariu |
|
|
|
||||||
![]() |
|
![]() |
![]() |
|
![]() |