consiliervacante.ro

Chiar daca uneori avem impresia ca timpul nu ne mai ajunge, macar din cand in cand, ar trebui ca fiecare dintre noi sa-si rezerve putin timp pentru sine, pentru a-si bucura sufletul cu locuri magice. Iar Mont Saint Michel este, cu siguranta, unul dintre ele.

Am avut ocazia de a locui pentru cateva luni in Bretania (Bretagne), una dintre cele 26 de regiuni ale Frantei. Bretania este un tinut bogat in cultura, istorie si traditie, un amestec fascinant de orase vechi, insule mai mult sau mai putin magice si nenumarate coaste inalte, salbatice, pe care francezii (sau bretonii) le-au denumit de-a lungul timpului in cele mai atragatoare feluri, fie după culoare: la Côte d'Emeraude (Coasta de smarald), Côte de Jade (Coasta de jad) sau după un element climatic: La Côte sauvage (Coasta sălbatică), les Côtes sableuses du Mont Saint-Michel (Coasta nisipoasă din golful muntelui Saint Michel).

Se spune ca Mont Saint Michel este una dintre cele mai mari atractii ale Frantei. Este de fapt o mica insula stancoasa situata la aproximativ un kilometru distanta fata de coasta, in Golful Saint-Malo din Marea Manecii, la granita dintre Bretagne si Normandie. Aici, in micuta insulita cu o populatie de doar 41 de locuitori se manifesta cele mai spectaculoase maree: în timpul fluxului, St. Michel este insulă, complet izolata de continent, in timp ce în timpul refluxului devine peninsulă, legata de coasta printr-o limba subtire de pamant ce iese de sub ape.

Din Paris poti lua TGV-ul pana in Rennes, asta daca iti permiti sa dai aproximativ 70 de euro pentru o calatorie (doar dus). Alta solutie ar fi masina personala, pentru ca si cele inchiriate sunt destul de scumpe. Odata ajuns in Rennes, din autogara poti lua un autobuz catre Mont Saint Michel. Drumul pana acolo nu te va costa mai mult de 11 euro si intr-o ora si 20 de minute poti vedea deja insula pe care se afla faimoasa abatie gotica infiintata in sec. VIII si apoi reconstruita in sec. XIII, astazi patrimoniu mondial UNESCO. Ea a ramas in istorie prin faptul ca a fost singurul loc ce nu a putut fi cucerit de armata engleza in timpul Razboiului de 100 de ani.

Am ajuns acolo, pe la amiaza, intr-o zi de decembrie - sa nu va inchipuiti ca iarna de aici e ca in Romania. Aici, in majoritatea zilelor de iarna ploua, iar cazurile cand temperatura scade sub zero grade sunt extrem de rare. Micuta insula e plina de forfota. Mii de oameni viziteaza zilnic acest loc. Din prima clipa cand ai pasit inauntrul “orasului” ai senzatia ciudata ca te-ai intors in timp cu sute de ani. Totul e vechi, din piatra rece, umeda, pe care muschiul creste in voie.

Arome imbietoare de clatite sau bucate preparate in stil frantuzesc, pe mese elegant aranjate te asteapta sa le degusti, iar savoarea vinului abia desfacut te face sa uiti pentru o clipa de ce ai venit pana aici. Las insa toate aceste “ispite” in spate, urmandu-mi calea spre manastirea din varful stancii.
Peisajul iti rapeste privirea cu fiecare treapta urcata prin labirinturile cetatii. Soarele inca lumineaza stancile din apropiere, iar briza marii aduce cu ea miros intepator de sare, de alge si valuri sparte, albe, reci.

Odata ajuns aproape de varf, nu iti mai doresti sa te intorci si atunci, pentru a vedea interiorul manastirii trebuie sa achiti o taxa de 8,30 euro pentru un tur complet. Daca ai pana in 26 de ani vei putea intra gratis, pe baza actului de identitate. Interiorul, cu toate acele coloane vechi, cu mesele din lemn masiv si podelele de piatra, te duce si mai departe in timp in anul 708, atunci cand legenda spune ca arhanghelul Mihail i s-a aratat episcopului Aubert de Avranches, poruncindu-i sa construiasca o biserica pe aceasta roca izolata de apa. Aubert a ignorat in mod repetat instructiunile ingerului pana cand Mihail, infuriat, a facut o gaura cu degetul in craniul episcopului. Biserica ridicata de episcop avea sa fie finalizata in data de 16 octombrie a aceluiasi an.

Manastirea e grandioasa. Usi vechi din lemn si fier ruginit zac mute, napasatoare la toata agitatia din jur, la miile de turisti curiosi, entuziasti (se spune ca in zilele de vara, media se turisti este de 20.000 pe zi). Din cand in cand, iesirile duc spre curti interioare construite in stil romanic sau spre turnuri inalte din care poti admira golful in toata splendoarea lui. Ai nevoie de aproximativ doua ore pentru a vedea interiorul manastirii in detaliu, pentru a face fotografii si a-ti intipari in minte imagini de neuitat.

Se spune ca Mont Saint Michel ar fi a opta minune a lumii, un loc pe care trebuie sa-l vezi cel putin o data in viata.

Dupa ce ai obosit de urcat si coborat scari in spirala, parasesti manastirea pentru a lua cu asalt ”strada principala”, medievala si ea, ingusta, impanzita cu buticuri din care poti cumpara tot felul de suveniruri, de la sabii de plastic pana la statuete ale arhanghelului Mihail sau monede vechi.
Restaurantele continua sa te imbie cu meniurile sofisticate sau traditionalele clatite (crepes).

Daca esti prea obosit, sau doar prea incantat ca sa mai pleci, poti petrece noaptea intr-unul din cele cateva hoteluri de pe insula. Camerele nu sunt scumpe, luand in considerare ca, o data cu venirea noptii, vei avea parte de un spactacol inedit. Cu numai 90 de euro poti sta intr-unul din micutele hoteluri de pe “strada principala”.

Trebuie insa sa te asiguri ca nu iti vei uita masina parcata pe timpul noptii in fata muntelui. Odata cu venirea fluxului, parcarile si imprejurimile vor fi inundate de apa. Tot o data cu lasarea serii, se vor aprinde si luminile pe strazile pavate, vechi, pe micile faleze. Este un spectacol pe care nu il poti rata, un spectacol in care natura se contopeste linistit, discret, natural, cu aceasta creatie a omului, un spectacol de lumina si apa, un spectacol care ce te va face sa nu uiti curand vizita la Mont Saint Michel. Pentru ca o vizita aici e cu adevarat magica.