consiliervacante.ro

Oricat ai citi despre el inainte, nimic nu te pregateste pentru „intalnirea” cu Canalul, traversat, astazi, de soseaua care duce catre Peloponez. Canalul nu numai ca e perfect integrat in viata orasului Loutraki (o suburbie a orasului Korinthos), dar pare a fi insasi axa existentei sale.

In apropierea canalului, aici, in anticul Corint, poate fi admirata inca tribuna de unde, asa cum se povesteste in Noul Testament, apostolul Pavel a adresat faimoasele sale predici Corintenilor.

O multime de taverne, terase si cafenele se gasesc la capetele lui, asa ca, in timp ce-ti savurezi frapee-ul, poti sa-ti pregatesti aparatul foto, pentru ca vei avea ce fotografia. La fiecare cap al canalului, mai exact la Poseidonia si Isthmia, exista poduri care se scufunda pentru a facilita traficul maritim. Sute de turisti se grabesc sa fotografieze sau sa filmeze momentul cand se ridica podurile, pentru ca acestea sunt pline cu pesti. Am aflat ca acestea sunt singurele ecluze din lume care se scufunda.

Canalul are o adancime de 76 de metri, motiv pentru care a devenit o atractie majora pentru practicantii de sporturi extreme. Amatorii de senzatii tari pot practica bungee-jumping-ul, iar un salt aici este un fel de ritual obligatoriu pentru orice cunoscator in domeniu. Costul unui salt este de 60 eur, iar pentru inca 15 eur puteti obtine pe un CD si imortalizarea sariturii, precum si un tricou-suvenir.

In Grecia Antica, Corintul era cel mai important oras după Atena si unul dintre cele mai vestite centre comerciale si culturale ale antichitatii, devenit ulterior colonie romana. In acelasi timp, insa, el era considerat si un oras al desfraului, viciilor si decadentei. In templul Afroditei, zeita iubirii, mii de preotese practicau prostitutia ca parte a ritualului de inchinaciune, iar strazile orasului erau impanzite de homosexuali. Aici, conform Bibliei, apostolul Pavel a ramas un an si sase luni, pentru a-i invata pe corinteni cuvantul lui Dumnezeu si a-i aduce pe calea cea buna. La 16 kilometri de portile cetatii se intindeau campurile destinate Jocurilor Istmice, un corespondent al Jocurilor Olimpice de astazi. Din patru in patru ani, atleti din toata lumea veneau sa se intreaca in tot felul de jocuri dintre care cursele, boxul si luptele erau cele mai renumite.

Istoria canalului incepe in anul 602, cand Periandros, supranumit “Tiranul din Corint”, a vrut sa taie un canal de-a lungul istmului. Dupa ce s-a consultat insa cu faimoasa Pythia, preoteasa de la Oracolul din Delphi, acesta a abandonat planurile, afland ca zeii ii erau potrivnici. El s-a multumit insa sa construiasca un drum rudimentar, prin care corabiile erau trase pe niste fasii pavate cu piatre, pe care se rostogoleau niste busteni (diolkos). Ramasitele acestei sine rudimentare pot fi vazute si astazi.

Dupa Periandros, mai mulţi conducători antici, intre care si Iulius Cezar, au visat să construiasca un canal prin Istmul Corint, pentru a inlesni comertul maritim. Imparatul Nero chiar a inceput lucrarile de excavare, cu echipe formate din prizonieri de razboi evrei, insa, dupa moartea sa, proiectul a fost stopat. Canalul actual este proiectat pe cursul canalului lui Nero, astfel incat nu au mai ramas vestigii ale constructiile antice.

Canalul taie Istmul Corint pe o lungime de 6,3 kilometri si separa, practic, Peloponezul de restul Greciei continentale, legand Marea Ionica de Egee. A fost considerat o minune tehnologica a vremii sale, iar constructia sa a durat 12 ani. Procesul de excavare din epoca noastra a inceput in 1881 si a fost finalizat in 1893. Sefii de proiect au fost cei doi arhitecti maghiari care lucrasera la proiectarea Canalului Panama, István Türr şi Béla Gerster. Astazi, canalul este ruta favorita pentru cargoboturile care transporta marfuri intre porturile din Marea Mediterana si Marea Neagra, fiind cea mai sigura si cea mai ieftina cale maritima. Totusi, datorita latimii sale destul de mici (21 m), care nu permite traversarea vaselor de mare tonaj, canalul este folosit in principal de vasele turistice si, conform statisticilor oficiale, in fiecare an, aproximativ 11.000 de ambarcatiuni folosesc această cale navigabila.

De-a lungul timpului, mai multe fisuri in peretii canalului au dus la prabusirea peretilor si inchiderea canalului. Cea mai serioasa prabusire a avut loc in 1923, cand peste 41000 de metri cubi de pamant s-au prabusit in canal, iar acesta a fost inchis traficului pentru o perioada de 2 ani. In retragerea sa in timpul celui de-al doilea razboi mondial, armata germana a produs prabusirea a peste 60000 metri cubi de pamant, iar redeschiderea lui a fost posibila abia dupa 5 ani. Ultima surpare a avut loc in 2007, cand canalul a fost inchis pentru o saptamana.

Turistii se pot imbarca pe “Canal Vista”, vasul “oficial” care face plimbari de agrement de-a lungul Canalului, dar poate fi inchiriat si pentru petreceri private.  Canal Vista are o capacitate de 191 de pasageri si face croaziere zilnice, cu o durata de 1 ora si 15 minute.