consiliervacante.ro

M-am mutat la Madrid in septembrie cu un coleg englez, si impreuna am inceput sa exploram orasul cu mult interes si am incercat sa asimilam pe cat posibil cultura spaniola, foarte bogata si complexa.

Cand m-am inscris in programul de studii al facultatii mele, stiam ca urma sa petrec un “year abroad” intr-o tara vorbitoare de limba spaniola, asa ca de-a lungul primilor doi ani am citit cat mai mult posibil despre orasele ce mi se ofereau ca posibilitate. Cu toate astea, decizia era una foarte importanta, mai ales ca dupa doi ani urma deja sa ma fi obisnuit cu ritmul alert si uneori haotic al Londrei. Uitandu-ma inapoi acum, daca as fi ales o locatie precum Granada sau Salamanca sau locuri mult mai indepartate si mult mai diferite, precum Mexic sau Peru, probabil nu as fi reusit sa ma acomodez. Dintre toate optiunile pe care le aveam, capitala Spaniei parea cea mai apropiata atunci de Londra, in ceea ce priveste marimea orasului, numarul de locuitori si stilul de viata european cu care eram obisnuita.

Madridul este al treilea oras ca numar de locuitori din Uniunea Europeana, devansat de Londra si Berlin, insa numerele nu reflecta in mod real cum cei 6.5 milioane de locuitori sunt perceputi de imigranti sau turisti. Oamenii din Madrid sunt vorbareti si calzi. Vecinii se cunosc intre ei de o viata, iar cand un nou personaj apare in bloc se emit tot felul de ipoteze, care mai de care mai fanteziste, cu privire la identitatea lui si scopul sederii sale in Madrid (vecinii nostri cred ca suntem casatoriti). Seara, dupa orele 6, oamenii isi scot cainii la plimbare prin cartier si stau de vorba la o tigara pe terasa sau intr-unul din sutele de baruri care se afla in zona, uneori salutand persoane pe care nu le cunosc neaparat personal, dar pe care le-au vazut in mod frecvent asteptand la coada la supermarketul de la colt. Pensionarii  stau pe banca si privesc oamenii trecand, iar doamnele uneori se bucura de o barfa mica in fata magazinului (daca asculti aceste conversatii poti sa te consideri mai informat decat daca ai citi o revista de scandal).

Intr-un fel, fiecare zona a unui cartier din Madrid (de obicei doua-trei blocuri si scuarul aferent) imi aminteste de un sat unde gradul de familiaritate intre vecini e foarte mare, iar notiuni precum dreptul la intimitate par sa nu existe. Oamenii vor sa-ti vorbeasca si sa te cunoasca, si oricat ai evita acest gen de discutii, la un moment dat va trebui sa le accepti curiozitatea si sa le raspunzi la intrebari care mai de care mai intime. Odata ce ai inteles aceasta parte vitala a culturii spaniole, acomodarea parca vine de la sine…

Primul contact cu stilul de viata spaniol incepe in cartier si continua de-a lungul bulevardelor grandioase ale orasului, in piatetele unde in fiecare sambata seara tinerii organizeaza un botellón in aer liber, in barurile in care la o caña iti ofera tapas, in magazinele chinezesti din care poti cumpara o sumedenie de lucruri mici si ieftine, de care probabil nu vei avea niciodata nevoie, in muzeele suprasaturate cu opere de arta de mare valoare, in metroul mereu aglomerat si pe strazile comerciale ce abunda de magazine.

Comparativ cu Londra, unde totul este foarte organizat si civilizat, Madridul poate parea uneori o mica jungla. Oamenii vorbesc prea tare si prea mult, traficul este infernal, petrecerile pot tine pana la 4 dimineata si uneori au loc pe strada, majoritatea magazinelor se inchid la pranz pentru siesta, iar numarul sarbatorilor dintr-o saptamana depaseste de cele mai multe ori numarul zilelor lucratoare. Dar toate astea dau un aer special orasului, aproape boem, ce in mod ciudat contrazice ideea de capital europeana cu milioane de locuitori. E chiar surprinzator sa vezi cum locuitorii reusesc  sa se distanteze de stilul de viata alert in care societatea traieste astazi, si aleg traditiile lor de secole, in ciuda progresului economic.

Intr-un fel, Madridul isi merita locul pe harta Europei nu pentru reforme, progresul sau ori calitatea stilului de viata, ci pentru acea dorinta ce o intrevad zilnic in oamenii ce ma inconjoara de a-si pastra istoria vie, de a-si continua traditiile, de a-i invata pe altii sa le pretuiasca si, mai presus de orice, de a-si pastra integritatea culturala in fata procesului de globalizare, pe care multi il vad ca pe o amenintare pentru tot ceea ce inseamna spaniol.