consiliervacante.ro

Desi pastreaza caracteristicile bucatariei clasice mediteraneene, in special consumul de ulei de masline, peste si fructe de mare, fructe si legume proapete, bucataria insulara din Grecia este extrem de diversificata, fiecare insula laudandu-se cu propriile delicii culinare.

Bucataria Insulelor Ionice (cele mai cunoscute din cele 7 fiind Corfu, Kefalonia, Zakynthos si Lefkada) pastreaza insa numeroase influente din perioada ocupatiei venetiene, turcesti, franceze sau engleze, care au lasat o amprenta inconfundabila si asupra gastronomiei, nu doar a arhitecturii si culturii.

Bucataria greceasca nu este nici pe departe una rafinata, insa farmecul ei ei sta in simplitate, in prospetimea ingredientelor si aromele inconfundabile, caci plantele aromatice sunt nelipsite, de la salate si carne, pana la branza feta si moussaka: oregano, rozmarin (in special pentru miel), cimbru, menta, marar, patrunjel. Peste din captura zilei, foi de placinta (phyllo) preparate in casa, masline marinate dupa retete traditionale sau miere cumparata direct de la producatori – cu astfel de ingrediente naturale, rezultatul nu poate fi decat unul pe masura. Carnea este preparata in special la gratar, uneori marinata inainte, iar ceapa, usturoiul, maslinele si lamaia sunt ingredientele aproape nelipsite de la orice masa greceasca.

Preparatele traditionale pot fi savurate atat in restaurante mai cu staif (estiatorio), care ofera si preparate din bucataria internationala, cat si in popularele taverne cu ambianta rustica, unde adesea serveste chiar proprietarul sau familia sa. Aici, meniurile sunt traditionale grecesti, iar preturile sunt decente, cu exceptia tavernelor mai pretentioase, situate in apropierea unor obiective turistice. Alte optiuni populare sunt psistaria (localuri specializate pe preparate la grill), psarotaverna (localuri specializate pe preparatele din peste) si cluburile bouzoukia, unde va veti bucura si de o ambianta muzicala pe masura si veti avea ocazia sa spargeti farfuriile, conform obiceiului, sau sa intrati in ritmul  dansurilor traditionale grecesti.

In Grecia, mesele sunt un prilej ca familia sau prietenii sa se adune impreuna la masa si, ca atare, ei nu mananca niciodata pe fuga. Lor le plac mesele servite in aer liber, seara tarziu, pe indelete, stropite cu un vin la carafa sau cu un ouzo sau raki. Mesele incep de obicei cu aperitivele (mezedes), mici imbucaturi menite sa deschida apetitul, pe masura ce conversatia se incinge, adesea servite nu ca portii individuale, ci pe platouri pentru intreaga masa, astfel incat fiecare comesean sa poata degusta mai multe preparate. La taverne si restaurante, apa este intotdeauna servita din partea casei, dar in functie de comanda, puteti sa va asteptati sa primiti din partea casei si alte preparate.

Cele mai populare mezedes sunt: melitzanosalata (salata de vinete cu lamaie si usturoi), taramosalata (salata de icre), saganaki (branza feta stropita cu ulei de masline si coapta la cuptor cu plante aromatice), dolmadakia (sarmalute in foi de vita), kalamarakia (inele de calamar pane), tyropitakia (placinta cu branza in foetaj), kolokithakia (zucchini pane), keftedes (chiftelute), ardei sau tomate umplute, masline, caracatita marinata si, bineinteles, nelipsitul tsatsiki (un sos gros din iaurt de capra, castraveti si usturoi), care poate fi servit si langa carne.
Cele mai apreciate feluri principale sunt, fireste, souvlaki (atat in varianta cu carne de capra, porc, cat si in cea cu pui) – traditionalele frigarui facute pe jar si stropite din belsug cu lamaie, care se obicei se acompaniaza cu un bol mare de salata greceasca, “inventie” preluata cu entuziasm in intrega lume – Horiatiki salata are in compozitie castravete, rosii, ceapa, branza feta si masline si este stropita din abundenta cu ulei de masline.

Carnea de miel este extrem de populara in toata Grecia, iar la ocazii speciale, mielul intreg este preparat in mod traditional, la protap.  Exista nenumarate combinatii de carne gustoasa cu legume, adesea imbogatite cu o vinegreta pe baza de galbenus de ou, ulei de masline si lamaie - avgolemono-  sau cu sos de tomate condimentat cu scortisoara.

Doua dintre specilitatile traditionale comune Insulelor Ionice sunt stifado, un fel de tocanita cu bucati mari de carne de vitel intr-un sos gros, aromat, cu multa ceapa, legume si telina, puternic aromata cu foi de dafin, rozmarin si cimbru si papoutsakia (o musaca de vinete).
Pe langa carnea de miel, si cea de iepure este foarte populara in Zakynthos si Corfu, ambele fiind gatite cel mai adesea intr-un sos de vin cu mirodenii, care are rolul de a le infragezi. De asemenea, iepurele umplut este o delicatesa, insa datorita precedeului destul de complicat de preparare, il veti gasi mai degraba in restaurante.

Gemista – legume umplute cu orez cu mirodenii si plante aromatice, coapte la cuptor, sunt de asemenea foarte populare atata printre localnici, cat si printre turisti.

Pentru ca peste si fructele de mare exista din belsug, una dintre cele mai firesti alegeri sunt preparatele din paste, iar pestele spada, desi nu place oricui, avand un gust usor amarui, este prezent in aproape toate meniurile restauratelor.

Moussakaua greceasca, straturi de vinete sau zucchini alternate cu un sos gros din carne tocata si sos bechamel se intalneste pretutindeni si are o savoare aparte. O alta optiune populara, in special ca garnitura, este skordalia (un piure de cartofi consistent, cu puternica aroma de usturoi, asemanator cu sosul allioli atat de popular in Spania).

Cele mai cunoscute specialitati ale bucatariei corfiote sunt: Sofrito (carne de vitel cu otet, usturoi si patrunjel), Bourdeto (o tocana de peste condimentata); Bianco (o tocana de paste cu un sos gros de usturoi); Savoro (peste marinat in otet cu usturoi), Tsigareli (legume si verdeturi intr-un sos picant cu boia) si Pastitsada, o specialitate mostenita din epoca de ocupatie venetiana (un fel de musaca cu paste fainoase, asemanatoare cu lasagna, preparata cu carne de curcan).

Grecii rareori obisnuiesc sa consume desertul la sfarsitul unei mese, iar cand o fac, de obicei mananca o felie de pepene rosu, felii de mar stropite cu miere si scortisoara sau un iaurt cu un topping de miere.
Bucataria Insulelor Ionice pastreaza insa si multe insfluente turcesti – baklavaua si kataifi fiind cele mai bune exemple. Alte deserturi traditionale sunt bougatsa, un foietaj dulce umplut cu crema si acoperit cu zahar si scortisoara, galaktoboureko (crema de vanilie in foi de phyllo, foarte asemanatoare cu cremesul) sau melomakarona – fursecuri imbibate in miere, traditionale de Craciun si Anul Nou.
Un dulce agreat de toate varstele este “pasteli”, un baton din seminte de susan usor prajite si miere. Produsul tipic insulei Zakynthos este insa “mandolata”, similar cu nugaua, un desert pe baza de albus de ou, miere si alune.

Cafeaua greceasca (elliniko café), mai putin agreata de turisti, este de obicei servita alaturi de un pahar cu apa. Cea mai savuroasa este cea proaspat rasnita si preparata intr-un ibric traditional de cupru (briki), servita cu caimac. Datorita zatului, ea trebuie bauta incet, cu inghitituri mici. Cand comandati, chelnerul se asteapta intotdeauna sa precizati cantitatea de zahar dorit: pikro (amara), metrio (normala) sau gliko (dulce). Cea mai populara optiune insa, in materie de cafea este café frapee-ul, servit la orice ora din zi, preparata din cafea instant si servita cu lapte si cuburi de gheata.